соотносительный
correlativus [a, um];
глагол
verbum [i, n];
пылкий
fervens [ntis] (animus;
satisfacere [io, feci, factum];
sufficere (-io);
satiare [1];
saturare [1];
suppetere [o, ivi, itum];
adimplзre [eo, evi, etum] (curatorem suum);
respondзre [eo, nsi, nsum];
+ удовлетворить чью -л . жадность sufficere cupiditati alicujus;