обезуметь
aberrare [1] (ubi
вскакивать
desurgere, o, rexi,
расхохотаться
tollere [o, sustuli,
dierectus [a, um];
erectus [a, um];
elevatus [a, um];
levatus [a, um];
suspensus [a, um] (aulaea);
sublimis [e] (flagellum);
+ с поднятым копьем subrectв cuspide;