монотонный
monotonus [a, um];
общительный
communis [e];
противиться
obviare [1] (alicui,
abstinere [e]o, ui, tentum; se abjungere, o, xi, ctum (ab aliqua re); temperare [1] (ab injuria); se sustinere ab aliqua re; supersedзre [e]o, sedi, sessum (aliquid facere);
+ при сомнении воздержись in dubio abstine;