знакомый
cognitus [a, um];
облагодетельствовать
afficere [io, feci,
утихать
sopiri [ior, itus
exaequari [or, atus sum];
se exaequare [1];
aequare (aliquem aliqua re);
+ сравняться с кем-л. в достоинстве exaequare aliquem dignitate;
+ сравняться с кем -л . в славе aequare aliquem gloriв, aequare gloriam alicujus;