сражаться
certare [1];
decertare;
безукоризненный, безупречный
impeccabilis [e]; irreprehensibilis
благородство
animi nobilitas [atis,
sententia [ae, f];
damnatio [onis, f] (dignus damnatione;
d. ad aeterna supplicia);
judicatum [i, n];
judicium [i, n];
+ оправдательный приговор candida sententia;
+ выносить приговор decernere;