кадуцей
caduceus [i, m]
подчинять
subordinare [1];
subigere
промежуток
interstitium [ii, n];
affligere [o, xi, ctum];
alicui aegre facere [io, feci, factum];
dolorem afferre [fero, tuli, latum];
dolore afficere [io, feci, factum];
exacerbare [1];
angere [o ,anxi, anctum/anxum];
+ его смерть огорчила всех граждан mors ejus omnes cives afflixit;